Partea a 2-a – Continuarea poveștii
Mama ieșise pe prispă.
I-am făcut semn.
“Luca, du-te puțin la bunica.”
“Dar cine e?”
“Vorbim după.”
Nu voiam să mint copilul.
Dar nici nu aveam de gând să-i explic cine era bărbatul acela în mijlocul uliței.
Mama a venit și l-a luat de mână.
Înainte să intre, Luca s-a întors încă o dată spre Andrei.
Andrei îl urmărea de parcă uitase că eu mai existam.
Când ușa s-a închis, s-a apropiat de poartă.
“Câți ani are?”
“Aproape cinci.”
Fața i s-a schimbat.
“Este al