Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

Partea a 2-a – Continuarea poveștii

Am lăsat barosul jos.

Primul meu impuls a fost să forțez placa imediat.

Al doilea a fost mai bun.

Am scos telefonul și am făcut fotografii.

Cușca.

Scândurile.

Placa.

Crăpătura.

Totul exact cum îl găsisem.

După doi ani și jumătate petrecuți plătind pentru lucruri pe care nu le puteam demonstra, învățasem măcar atât:

când găsești ceva neobișnuit, întâi păstrezi dovada felului în care l-ai găsit.

Abia apoi am băgat ranga în crăpătură.

Placa nu s-a mișcat.

Am încercat din alt colț.

Nimic.

Mi-a luat aproape