Soțul meu a încremenit când am intrat la petrecerea firmei lui ținându-l de mână pe soțul amantei sale. În clipa aceea, a înțeles că pierduse tot…

În seara următoare ne-am întâlnit într-o cafenea liniștită din centrul vechi al Bucureștiului.

 

A ajuns cu câteva minute înaintea mea. Stătea la o masă din colț, cu o cafea neatinsă în față și cu privirea pierdută în geam.

 

— Dumneavoastră sunteți Clara? a întrebat când m-am apropiat.

 

Am dat din cap și m-am așezat.

 

Preț de câteva secunde na vorbit niciunul dintre noi.

 

Nu era nevoie.

 

Durerea din ochii lui spunea suficient.

 

— Mă numesc Oliver, a spus într-un târziu. De câteva luni simt că