Teancul de pe masă și tăcerea din bucătărie
Am ajuns pe la opt seara. În casă mirosea a mâncare încălzită de-a doua zi. Costel stătea la masă, în maiou, cu telecomanda în mână. Larisa își făcea temele pe colțul mesei.
N-am zis nimic. Mi-am scos geanta, am deschis-o și-am pus teancul de bani pe mușamaua înflorată, exact în fața lui. Bancnotele erau prinse cu un elastic subțire.
Costel a privit banii. Apoi la mine. Apoi iar la bani.
A pus încet telecomanda jos.
— Ce-i asta? a întrebat.
— O cursă, am