Zâmbetul mi-a dispărut.
M-am uitat instinctiv spre casa vecină.
Poarta era închisă. La una dintre ferestrele de la parter se vedea o perdea mișcându-se ușor, dar nu puteam spune dacă era cineva acolo.
— Bine, am spus încet. Nu spun nimănui nimic. Dar trebuie să ieșiți de acolo.
Fetița care vorbise a clătinat imediat din cap.
— Ne vede.
— Cine?
Cealaltă fetiță și-a prins sora de mână.
— Nenea.
Am simțit un nod în stomac.
Nu știam cine era „nenea” și nu voiam să le sperii punând prea multe întrebări.
M-am aplecat și