Un bebeluș își lipea fața de perete la fiecare oră

…„E cineva acolo.”

 

Vocea lui era abia șoptită, dar clară. Mult prea clară pentru un copil care abia începuse să lege cuvinte.

 

În cameră s-a lăsat o liniște apăsătoare.

 

Andrei a simțit cum îi îngheață sângele în vine.

 

„Unde, puiule?” a întrebat el încet, încercând să pară calm.

 

Matei nu s-a uitat la el.

 

A continuat să arate fix spre același loc de pe perete.

 

 

„Acolo.”

 

Doamna doctor Popa a făcut un pas mai aproape de perete. A atins zona respectivă