…„E cineva acolo.”
Vocea lui era abia șoptită, dar clară. Mult prea clară pentru un copil care abia începuse să lege cuvinte.
În cameră s-a lăsat o liniște apăsătoare.
Andrei a simțit cum îi îngheață sângele în vine.
„Unde, puiule?” a întrebat el încet, încercând să pară calm.
Matei nu s-a uitat la el.
A continuat să arate fix spre același loc de pe perete.
„Acolo.”
Doamna doctor Popa a făcut un pas mai aproape de perete. A atins zona respectivă