…— ba da, am trecut-o, Oleg, am spus calm. Și tu ai semnat.
Tăcerea care a urmat a fost grea, apăsătoare. Se auzea doar bâzâitul frigiderului și traficul îndepărtat de pe bulevard. În apartamentul nostru din Brașov, construit cărămidă cu cărămidă, se prăbușea o lume.
Am scos din sertar un dosar subțire, albastru. L-am pus pe masă, între noi. Ca pe o piesă de șah.
— Aici sunt copiile. Statutul firmei, actele adiționale, semnăturile tale. Notarizate. Tot.
A întins mâna, dar s-a oprit la jumătate. Degetele îi tremurau.
— Chiar crezi că asta