Am simțit cum mi se taie picioarele.
Dar am mers după ea.
Coborârea în beci a fost lungă și rece. Fiecare treaptă scârțâia, de parcă mă avertiza să mă întorc. Mirosul de umezeală și lemn vechi îmi umplea plămânii.
Elena a aprins lumina.
În fața mea erau cutii. Multe cutii. Unele vechi, legate cu sfoară.
A deschis una fără să spună nimic.
Înăuntru — poze.
Le-a întors spre mine.
Am încremenit.
Era Gheorghe… dar nu era el.
Mai tânăr. Diferit. Lângă o femeie