fusese lângă mine în fiecare zi, timp de zece ani.
L-am îmbrățișat cât de strâns am putut.
— De aceea m-am simțit mereu acasă lângă dumneavoastră…
El a zâmbit.
— Pentru că, fără să știm… eram deja o familie.
— Te iubesc, tată…
Au fost ultimele cuvinte pe care a apucat să le audă.
Astăzi nu-mi amintesc averea pe care mi-a lăsat-o.
Îmi amintesc doar că, după o viață întreagă în care m-am întrebat cine sunt, am aflat că iubirea pe care o căutasem dintotdeauna fusese lângă mine în fiecare zi.
Această lucrare