eu și el.
Mi-am șters lacrimile.
— Domnule Martin… eu nu vreau nimic.
El a întins mâna și mi-a prins degetele.
— Știu.
A zâmbit pentru câteva clipe.
Apoi vocea i-a devenit aproape o șoaptă.
— Alice…
— Da?
— Există un motiv pentru care te-am iubit întotdeauna ca pe propriul meu copil.
Am simțit că inima începe să-mi bată tot mai tare.
— Cu mulți ani în urmă… am iubit o femeie din tot sufletul.
Am ascultat fără să respir.
— Ea a rămas însărcinată.
M-am apropiat instinctiv de pat.
— Familia mea nu a acceptat niciodată