avea probleme serioase.
La una dintre ședințele următoare, judecătorul o privi lung.
Era același om care râsese când spusese că vorbește zece limbi.
— Domnișoară Isabella…
Se opri.
— Comentariile mele de la ședința anterioară au fost nepotrivite.
Sala deveni complet tăcută.
Isabella îl privi.
— Da, domnule judecător.
Câteva persoane întoarseră capul spre ea.
Nu spusese „nu-i nimic”.
Nu era nimic amuzant.
Judecătorul continuă:
— Și nu trebuiau făcute.
— Vă mulțumesc pentru recunoaștere.
Atât.
În cele din urmă, după reevaluarea probelor, acuzațiile împotriva Isabellei nu au mai putut fi susținute în forma inițială.