urmează.”
S-a uitat peste umărul meu, spre camera de supraveghere de deasupra garajului, ca și cum ar fi văzut-o pentru prima dată – ceea ce, într-un fel, era adevărat, căci până în acel moment fusese invizibilă, așa cum sunt invizibile lucrurile care nu au încă nicio relevanță pentru noi.
S-a întors și a traversat din nou gazonul.
A lăsat urme de pași în noroi.
Platforma a sosit la ora opt. Luis, șoferul, era un bărbat scund și eficient care a examinat SUV-ul cu profesionalism: s-a aplecat lângă fiecare roată, a verificat