aceasta era complet îmbrăcată, cu părul pieptănat, deloc asemănătoare cu femeia cu ochii mari care bătuse la ușa mea în halat de baie. Era și calmă, fără furia sau falsa compasiune cu care mă obișnuisem în ultimul an.
„Ți-am adus ceva”, a spus ea.
Mi-a întins un plic alb, simplu. Înăuntru era un cec care acoperea prima estimare pentru repararea mașinii mele, o cifră care mi-a făcut să ridic puțin din sprâncene când l-am văzut.
„Plătesc orice altceva nu acoperă asigurarea”, a spus ea, fără să mă privească în ochi. „