Văduva a cumpărat un teren uitat de toată lumea.

ascunsă sub ani de secetă.

A început să plângă fără zgomot, cu fruntea lipită de pământul care, până atunci, o respinsese. Apa îi curgea printre degete, iar lacrimile se amestecau cu ea, de parcă tot ce fusese greu se spăla în clipa aceea.

Ana a venit alergând.

— Mamă! Ce-ai găsit?

Maria a ridicat privirea, cu fața udă și ochii mari.

— Apă, mamă… apă.

Copila a rămas nemișcată, ca în fața unei minuni. Apoi a început să râdă. Un râs curat, din piept, cum râd copiii când simt că lumea e,