o scrisoare.
Au urcat lada cu greu la suprafață. Rozița stătea lângă fântână și îi privea liniștită, de parcă știa că treaba ei se terminase.
Nea Vasile s-a așezat pe iarbă și a început să citească scrisoarea. Era scrisul bunicului.
„Dacă citești asta, înseamnă că vremurile au fost grele. Am ascuns aici ce-am putut salva. Să nu uiți niciodată că pământul și munca cinstită țin casa în picioare. Folosește banii cu cap, nu pentru huzur, ci pentru viitor.”
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
În ultimii ani, gospodăria abia mai