mea nu era prezentă.
Matei și Luca au crezut inițial că era o glumă bolnavă.
Până când Rareș a intrat în casă.
Luca se ridică încet.
Îl privi.
Apoi se uită la Matei.
Nu erau identici, dar asemănarea era suficientă încât întreaga cameră să amuțească.
Rareș scoase două pachete mici din rucsac.
— Astea erau pentru voi.
În fiecare se afla câte o brățară simplă.
Pe interior era gravată aceeași dată.
Ziua în care se născuseră toți trei.
Matei începu să plângă.
— Tu chiar ești fratele nostru?
Rareș își coborî privirea.
—