luni am găsit niște documente ascunse printre lucrurile bunicului. Era certificatul meu de naștere. Numele tău era acolo.”
Apoi venea propoziția care mi-a schimbat viața:
„Bunica nu m-a îngropat. M-a dat altcuiva.”
Am sunat numărul scris la finalul scrisorii.
Nu am sunat-o pe mama.
Nu i-am spus soțului meu încă.
Am respectat singurul lucru pe care acel necunoscut care pretindea că era fiul meu mi-l ceruse:
să citesc totul înainte.
La al doilea apel, cineva răspunse.
— Alo?
Vocea era tânără.
— Rareș?
Tăcere.
Apoi:
— Mamă?
Genunchii mi-au