Unul dintre cei trei băieți gemeni ai mei a murit pe neașteptate la scurt timp după naștere

bebeluși în brațe.

Fotografia fusese făcută la câteva săptămâni după ce îl aduseserăm pe Rareș acasă.

 

 

Pe spate scria:

„Mama și băieții ei.”

Am început să tremur.

Fotografia aceea nu mai exista în casa mea.

Mama o luase după „moartea” lui Rareș, spunând că nu suporta să mă vadă privind-o.

Sub fotografie era o a doua scrisoare.

„Nu știu exact ce ți s-a spus despre mine. Eu am crescut crezând că m-ai abandonat pentru că eram bolnav.”

 

 

Am izbucnit în plâns.

— Nu…

Am continuat.

„Acum două