bebeluși în brațe.
Fotografia fusese făcută la câteva săptămâni după ce îl aduseserăm pe Rareș acasă.
Pe spate scria:
„Mama și băieții ei.”
Am început să tremur.
Fotografia aceea nu mai exista în casa mea.
Mama o luase după „moartea” lui Rareș, spunând că nu suporta să mă vadă privind-o.
Sub fotografie era o a doua scrisoare.
„Nu știu exact ce ți s-a spus despre mine. Eu am crescut crezând că m-ai abandonat pentru că eram bolnav.”
Am izbucnit în plâns.
— Nu…
Am continuat.
„Acum două