copil.
Tatăl adoptiv murise cu câțiva ani înainte.
Mama lui adoptivă fusese cea care, confruntată de Rareș cu documentele, îi spusese în cele din urmă:
— Cred că trebuie să afli singur adevărul.
Nu puteam șterge cei 18 ani ai lui și nici nu voiam.
Nu puteam apărea și spune:
„Eu sunt mama ta adevărată.”
Viața nu funcționează așa.
Eu eram mama lui biologică.
Dar altă femeie îi bandajase genunchii, îl dusese la școală și stătuse lângă el când avusese febră.
A trebuit să învăț să țin în mine ambele adevăruri.