Un tată singur adăpostește un cuplu de bătrâni într-o noapte geroasă

ridică și ieși afară, în zăpadă. Aerul rece îi ardea plămânii. Avea nevoie să respire.

După câteva minute, se întoarse. Privirea îi căzuse pe Sofia, adormită liniștită în brațele Elenei.

— Ați venit în viața mea când eram rupt în două — spuse el — Nu știu dacă pot ierta. Dar știu că nu vreau ca fiica mea să crească fără adevăr.

Radu izbucni în plâns.

— Nu cer nimic — spuse — Doar șansa să fiu bun, măcar acum.

Matei se apropie și întinse mâna.

— Rămâneți de Crăciun.

În dimineața aceea, soarele a răsărit peste