Ulei. Cartofi. Lapte. Fructe. Haine. Ghiozdane. Jucării.
Bătrâna a rămas fără glas.
Cei doi copii se ascundeau în spatele ei.
— Nea Vasile… de ce?
Bătrânul a zâmbit și s-a uitat spre Mihai.
— N-am făcut eu tot. De azi suntem doi.
Mihai a lăsat sacoșele jos și s-a apropiat de copii.
Și atunci a înțeles ceva ce nu avea să uite niciodată:
Unii părinți nu ne învață bunătatea prin vorbe.
Ne-o arată în tăcere.
Cu pași grei.
Cu sacoșe pline.
Cu bani puțini.
Și cu o inimă uriașă.
Pentru că, uneori…