Un leu care a străbătut 30 de mile prin sălbăticie ca să mă găsească

doi ani fără durere. Au fost zile grele, zile în care abia mă puteam ridica din pat.

Dar n-au mai fost zile goale.

Am înțeles ceva datorită lui Leo: uneori credem că viața se termină atunci când nu mai avem timp. Dar poate că adevărata măsură a unei vieți nu este cât mai avem, ci ce lăsăm în urma noastră.

Am salvat cândva un pui de leu.

Douăzeci de ani mai târziu, fără să știe, el m-a salvat pe mine.

Nu de moarte.

Ci de sentimentul că eram singur.