doi ani fără durere. Au fost zile grele, zile în care abia mă puteam ridica din pat.
Dar n-au mai fost zile goale.
Am înțeles ceva datorită lui Leo: uneori credem că viața se termină atunci când nu mai avem timp. Dar poate că adevărata măsură a unei vieți nu este cât mai avem, ci ce lăsăm în urma noastră.
Am salvat cândva un pui de leu.
Douăzeci de ani mai târziu, fără să știe, el m-a salvat pe mine.
Nu de moarte.
Ci de sentimentul că eram singur.