Un cuplu de bătrâni s-a prefăcut că este fără adăpost

tremura. Nu de frig.

Ioana i-a pus o pătură pe umeri.

— Nu avem mult, dar împărțim.

Daniel i-a privit atent.

— Unde stați? Aveți unde dormi?

Petru a înghițit greu.

— Nu.

Daniel n-a stat pe gânduri.

— Rămâneți la noi. Mâine vedem ce facem. Om găsi o soluție.

Fără calcule. Fără scuze. Fără „nu pot”.

În noaptea aceea, Petru n-a dormit. Se uita la tavanul pătat de umezeală și auzea respirația liniștită a fiului său din camera alăturată.

Dimineața, când Ioana frământa aluatul pentru pâine, Petru s-a ridicat.

— Daniel… a spus, cu