tremura. Nu de frig.
Ioana i-a pus o pătură pe umeri.
— Nu avem mult, dar împărțim.
Daniel i-a privit atent.
— Unde stați? Aveți unde dormi?
Petru a înghițit greu.
— Nu.
Daniel n-a stat pe gânduri.
— Rămâneți la noi. Mâine vedem ce facem. Om găsi o soluție.
Fără calcule. Fără scuze. Fără „nu pot”.
În noaptea aceea, Petru n-a dormit. Se uita la tavanul pătat de umezeală și auzea respirația liniștită a fiului său din camera alăturată.
Dimineața, când Ioana frământa aluatul pentru pâine, Petru s-a ridicat.
— Daniel… a spus, cu