uitat la scrisoarea mamei.
„Nu știu ce să mărturisesc în seara asta.”
„Asta pare un progres.”
Am râs încet.
„De asta ai acceptat să vii aici?”
„În parte.”
„Și care a fost celălalt motiv?”
Zâmbetul lui Susan a dispărut.
„Mi-a fost frică.”
Mi-a luat mâna.
„Nici eu nu voiam să fiu singură.”
„Nu ești.”
Afară, îi auzeam familia vorbind în bucătărie.
Susan a zâmbit.
„Mama ta spunea cândva că unele persoane au nevoie uneori de o a doua șansă înainte să știe ce să facă cu prima.”
M-am uitat la