Un bărbat necunoscut mi-a plătit operația pe inimă. Când am ieșit din spital, m-a privit și mi-a spus că venise timpul să-i întorc favoarea…

în ce mai rar. Într-o zi, n-a mai sunat deloc.

Ochii îi erau umezi.

— Am început să ajut oameni necunoscuți, crezând că așa voi umple golul din suflet. Dar fiecare pleca mai devreme sau mai târziu. Rămâneam iar singur.

M-am apropiat și i-am luat mâna.

— Victor… ai salvat multe vieți. Dar cine are grijă de tine?

Nu mi-a răspuns.

Doar și-a plecat privirea.

În ziua de Crăciun am bătut la ușa lui cu două cafele fierbinți și o pungă cu cozonac și plăcinte.

Când a deschis, a rămas nemișcat.

— Ce