din minte.
A doua zi am căutat una dintre femeile al cărei nume îl văzusem pe o cutie.
A acceptat să vorbească cu mine.
— Victor este un om extraordinar, mi-a spus. Mi-a salvat copilul.
— Și atunci… de ce nu mai țineți legătura?
Femeia a tăcut câteva clipe.
— Pentru că mi-era rușine. Simțeam că n-o să pot niciodată să-i întorc binele făcut. Și, fără să vreau, m-am îndepărtat.
Atunci am înțeles.
Nu eu eram prima.
Nici ultima.
Victor nu cumpăra prietenia oamenilor.
Încerca doar să umple golul rămas după moartea soției