instinctiv mâna.
Victor a zâmbit.
— Astăzi este invitația mea.
— Nu-mi place să plătească alții pentru mine.
M-a privit câteva secunde.
— Știu.
M-am încruntat.
— De unde?
— Pentru că te-ai scuzat de trei ori că ai comandat desert și încă o dată când ospătarul ți-a mai turnat apă în pahar.
Am rămas fără replică.
Avea dreptate.
Nici măcar eu nu observasem asta.
Au urmat și alte întâlniri.
O cafea.
O plimbare.
Un prânz.
Victor nu cerea niciodată nimic.
Nu îmi amintea de bani.
Nu încerca să mă facă să mă simt datoare.