șaptezeci de ani.
Uneori adormea.
După ce îl găsise pentru a doua oară lângă fereastră, intrase în panică și improvizase curelele moi din material textil.
Nu le fixa de pat.
Îi lega ușor mâinile între ele, suficient cât mișcarea să-l trezească sau să-i ofere ei timp să intervină.
Nu era o soluție bună.
Dar, în mintea unei bunici îngrozite că putea pierde și ultimul om din familia ei, fusese singura soluție pe care o găsise.
Doamna Carter se așeză lângă ea.
— Margaret, trebuia să spuneți școlii.
— Și ce să vă