Totul pe numele lui Costel. La dorința expresă a tatălui vostru.
Andrei s-a lăsat pe spate, palid.
Costel a rămas nemișcat.
— Tatăl vostru spunea mereu — a continuat avocatul —: „Nu cel care pleacă e cel mai mare. Ci cel care rămâne.”
Liniștea nu mai era apăsătoare.
Era clară. Curată.
Elena s-a apropiat de fratele ei.
— Iartă-ne… a spus cu glas rupt. N-am știut.
Costel a zâmbit simplu, ca întotdeauna.
— N-a fost nevoie să știți. Eu mi-am văzut de treabă.
Primarul s-a pregătit să plece.
— Țineți minte ceva — a spus înainte de