poze, fără aplauze.
Frații se uitau unii la alții, pierduți.
— Școala din sat? — a continuat primarul. — El a pus bani din buzunar. Câte 2.000, 3.000 de lei, de fiecare dată când era nevoie.
— Bătrânii care n-aveau lemne? Tot el.
— Copiii fără caiete? Tot el.
Elena a simțit cum i se strânge stomacul.
— Dar… de unde? a întrebat ea.
Primarul a oftat.
— Din pământ. Din muncă. Din sudoare. Și dintr-o minte mai limpede decât multe birouri cu aer condiționat.
În acel moment, a intrat în curte avocatul familiei, cu