Totul a început în micul oraș Bănești, din județul Bihor, în primăvara lui 1991

parcă se adunase în piept.

A făcut un pas spre trapă.

Apoi altul.

A îngenuncheat și a atins grilajul rece. Era închisă cu un lacăt vechi, ruginit, care părea să fi fost pus în grabă.

În acel moment, un gând i-a trecut ca fulgerul.

„Dacă nu sunt doar caiete aici?”

A simțit un nod în gât. Știa că trebuie să afle. Nu pentru el. Pentru fetele acelea. Pentru părinți. Pentru tot orașul care, ani întregi, trăise cu durerea în suflet.

Și-a scos cleștele. A prins lacătul.

A strâns din dinți.