Toți bărbații de la barul din sat râdeau când m-am dus la școala de șoferi pe camion, iar soțul meu le ținea isonul. Acum, când intru în curte cu TIR-ul de 40 de tone, tac toți mâlc…

noi ce iese.

Alta a pufnit:

— Pe vremea noastră, femeia stătea la casa ei. Da’ acum…

M-am făcut că nu aud. Dar în mașină, pe drum spre casă, mi-au dat lacrimile. Nu de la ele. De la gândul că poate au dreptate. Că poate stric ceva ce nu se mai lipește.

Cel mai greu mi-a fost cu Larisa.

Într-o joi am luat-o de la școală. A urcat în mașină cu ochii roșii și n-a scos o vorbă până acasă. Când am oprit în curte, a izbucnit în plâns.

— De ce