te fac mic, Costel. Voiam doar ca fata noastră să nu doarmă la iarnă sub un acoperiș care curge. Atât.
A lăsat cârpa jos. S-a apropiat și, pentru prima dată în luni de zile, m-a luat în brațe acolo, în curte, lângă camion, de față cu tot satul, dacă se uita cineva.
— Nu mai suntem soț și soție ca la carte, a zis încet, cu bărbia în părul meu. Suntem doi oameni care trag la aceeași căruță. Și-am tras prost până acum. De-acum trag și eu cum trebuie.
În seara