Ți-au tăcut prietenii de la bar, am zis, fără răutate.
El s-a uitat spre poartă, apoi la camionul care umplea toată curtea, apoi la casa noastră cu geamuri noi lucind în soare.
— Mariana, a zis, și-a înghițit un nod. Eu am râs cu ei atunci. La bar. Îmi era… nu știu. Rușine, parcă. Că nevastă-mea se ia de-o treabă de bărbați și eu stau.
— Știu, i-am zis.
— Da’ n-am înțeles nimic atunci. Am crezut că tu vrei să-mi arăți mie ceva. Că vrei să mă faci mic.
— Nu voiam să