în apartamentul ei.
În prima seară singură, casa i se păru ciudat de liniștită.
Se plimbă prin camere, atinse spătarul unui scaun cumpărat înainte de nuntă și se opri în fața fotografiei bunicii.
— Ai știut, nu-i așa? șopti ea.
Bineînțeles, fotografia nu răspunse.
Dar Iulia își aminti exact ce îi spusese bătrâna.
Nu îi spusese să nu iubească.
Nu îi spusese să nu se căsătorească.
Nici măcar nu îi spusese să nu aibă încredere într-un bărbat.
O învățase doar ceva mult mai important:
Să nu confunde iubirea cu renunțarea la