văzut pentru prima dată după două decenii femeia din fotografiile vechi.
Daniel stătea în prag.
— E frumos, a spus.
Mi-am trecut degetele prin el.
— Știu.
Șase luni mai târziu am intrat din nou în salonul Martei.
Când m-a văzut, a încremenit.
Părul îmi ajungea aproape până la talie.
— Laura…
M-am așezat în scaun.
— Vreau să-l tunzi.
Marta m-a privit surprinsă.
— Ești sigură?
Am zâmbit.
— Da.
— Cât?
Am ridicat mâna și am arătat locul.
— Atât cât trebuie pentru o donație.
Ochii ei s-au umplut de lacrimi.
— Laura, nu trebuie să faci