sora ta?
— Da.
— I-ai promis că vei ajuta alți oameni?
— Da.
— Atunci de ce nu mi-ai cerut pur și simplu voie?
Daniel a început să plângă.
În douăzeci de ani îl văzusem plângând doar de două ori.
— Pentru că prima dată mi-a fost frică să nu spui nu.
Am simțit ceva rece în piept.
— Și după aceea?
— Mi-a fost rușine să recunosc ce făcusem. Cu fiecare an devenea mai greu să-ți spun adevărul.
— Așa că ai continuat să decizi în locul meu.
Daniel nu răspunse.
— Te-am rugat să te oprești.
—