Timp de 4 ani, părinții mei le-au spus tuturor că „am dispărut”

scris.

Scoase alte plicuri.

Unele erau încă sigilate.

— I le dădeam mamei tale să le trimită. Spunea că este mai simplu, pentru că ea oricum merge la poștă.

Nu ajunsese niciunul la mine.

În dimineața următoare, biserica era plină.

Mama stătea în primul rând.

Când am intrat cu fiica mea de mână, s-a întors.

Pentru o secundă, fața i s-a luminat.

Apoi l-a văzut pe Dani în spatele meu.

Ținea caietul.

Zâmbetul ei dispăru.

După slujbă urma momentul în care mama plănuise să vorbească despre „întoarcerea” mea.

S-a ridicat în