apoi.
Asta mă durea aproape mai mult decât banii.
Bunica se ridică încet și aduse dintr-un sertar o cutie.
Înăuntru erau felicitările mele.
Toate.
Deschise una.
Pe plic exista adresa mea completă.
— Mama ta venea aici în fiecare decembrie, spuse bunica. Îmi aducea felicitarea personal.
Am încremenit.
— Personal?
— Da.
— Atunci avea adresa mea.
— Întotdeauna a avut-o.
Mi s-a făcut frig.
Mama le spusese oamenilor că nu știa unde eram.
Îl trimisese pe Dani să mă „găsească”.
Dar adresa mea ajunsese în mâinile ei în fiecare an.
— De ce nu mi-ai