pe amândoi la masă. Soarele intra prin perdea, iar ceasul ticăia prea tare.
— Am văzut filmările, am spus.
Viviana s-a albit la față. Mihai a oftat și a dat din cap.
— Îmi pare rău că n-am spus, a zis el. Am vrut doar să o ajut până era pregătită.
M-am ridicat și am îmbrățișat-o pe fiica mea. Strâns. Apoi pe el.
N-am țipat. N-am judecat. Am făcut un plan.
Astăzi, datoria e plătită. Viviana e mai puternică. Iar eu am învățat ceva greu, dar important: uneori, dragostea adevărată arată exact