Tatăl meu și-a lovit nepoțica cu cureaua chiar în timpul petrecerii lui de aniversare

totul.

— Da, iubita mea. Dar nu vom mai merge niciodată acolo.

Ea a dat încet din cap și mi-a întins mânuța.

În zilele următoare au început presiunile. Fratele meu îmi spunea că fac familia de rușine. Mariana insista că „pe vremea noastră” copiii erau disciplinați și nu pățeau nimic. Mama trimitea mesaje lungi despre iertare și despre cum lumea vorbea deja despre noi.

Nu le-am răspuns.

Am păstrat doar legătura cu anchetatorii și cu medicii.

Procesul nu a fost ușor. Tatăl meu a încercat să minimalizeze totul, spunând că accidentul