În sală s-a făcut din nou liniște.
— În ultimii trei ani, randamentul investițiilor a crescut cu aproape 40%.
Tatăl meu s-a uitat la mine pentru prima dată cu adevărat.
Nu ca la o fiică.
Ca la un străin.
— Tu…?
Am dat din cap ușor.
— Da.
— Dar… apartamentul…?
Am zâmbit pentru prima dată.
— Nu este închiriat.
Judecătoarea a intervenit calm:
— Este clădirea pe care o deține prin compania ei.
Tatăl meu s-a prăbușit pe scaun.
Toată furia lui dispăruse.
Toată siguranța.
— Dar… de ce… de ce nu ai spus nimic?
Pentru