la zero.
Trei angajați.
Un atelier mic.
O dubă second-hand.
Primul client l-a găsit singur.
Pe al doilea i l-a recomandat primul.
După câteva luni, într-o seară, m-a sunat.
— Tată?
— Da?
— Am făcut salariile.
— Și?
A râs.
— Și au rămas bani în cont.
N-am mai auzit atâta mândrie în vocea lui de mult timp.
— Atunci înseamnă că ai din nou o firmă.
— Mică.
— Toate firmele sunt mici înainte să devină mari.
— De data asta poate rămâne mică.
— Și asta e în regulă.
La aniversarea lui de 33 de ani am