tată care a vrut să-și cunoască fiii. Și a găsit unul cu inimă de aur.”
De atunci, frații s-au apropiat din nou. Au început să se ajute, să-și viziteze familiile și să-și dea seama cât de fragil e timpul.
Mihai păstrează și azi scrisoarea tatălui, într-o ramă de lemn vechi. Când fiul lui cel mic întreabă: „Tată, de ce e hârtia asta atât de importantă?”, el zâmbește și spune:
„Pentru că uneori, cea mai mare avere nu e cea din bancă, ci cea din inimă.”
Și așa, povestea unui simplu