Tatăl ei îi lăsase moștenire doar un lac înghețat într-un sat uitat din România

abia câteva săptămâni mai târziu, când nivelul apei fusese coborât suficient.

Cabana ieși treptat la suprafață.

Acoperișul întâi.

Apoi ferestrele.

Apoi ușa.

Lemnul era aproape negru.

Înăuntru mirosea a umezeală și pământ.

Elena intră însoțită de doi specialiști.

Nu găsiră aur.

Nici bani.

Nici obiecte de mare valoare.

Găsiră o cutie metalică ascunsă într-un perete.

În ea erau documente.

Contracte.

Extrase.

Fotografii.

Și zeci de scrisori.

Pe primul dosar era scris:

„Pentru Elena.”

Își recunoscu imediat numele.

Înăuntru se afla o scrisoare a tatălui.

„Elena,

dacă citești asta, înseamnă că