Tatăl ei îi lăsase moștenire doar un lac înghețat într-un sat uitat din România

Dovada.”

Elena se așeză pe podeaua umedă.

Atunci telefonul îi vibră.

Mihai.

Răspunse.

— Unde ești?

Vocea lui nu mai avea nimic din aroganța de la notar.

— La lac.

Tăcere.

— Elena, ascultă-mă. Nu deschide nimic din ce găsești acolo.

Elena privi cutia metalică.

— Prea târziu.

Mihai începu să vorbească repede.

— Nu înțelegi documentele. Tata era paranoic. Putem rezolva asta între noi.

— Acum câteva săptămâni râdeai că am primit niște gheață și noroi.

— Elena…

— Cât valorează lacul, Mihai?

Tăcere.

— Trei milioane?

Nimic.

— Sau mai mult?

— Putem împărți banii.

Elena închise ochii.

În