Dovada.”
Elena se așeză pe podeaua umedă.
Atunci telefonul îi vibră.
Mihai.
Răspunse.
— Unde ești?
Vocea lui nu mai avea nimic din aroganța de la notar.
— La lac.
Tăcere.
— Elena, ascultă-mă. Nu deschide nimic din ce găsești acolo.
Elena privi cutia metalică.
— Prea târziu.
Mihai începu să vorbească repede.
— Nu înțelegi documentele. Tata era paranoic. Putem rezolva asta între noi.
— Acum câteva săptămâni râdeai că am primit niște gheață și noroi.
— Elena…
— Cât valorează lacul, Mihai?
Tăcere.
— Trei milioane?
Nimic.
— Sau mai mult?
— Putem împărți banii.
Elena închise ochii.
În