ajung rupt de oboseală. Pentru că atunci când plouă și îi e frică, sunt lângă ea. Nu sunt bogat. Dar sunt tată.
Judecătorul a tăcut mult timp.
Apoi a spus:
— Am două fiice. Am crezut că dacă le ofer totul, e suficient. Într-o noapte, doi oameni diferiți mi-au arătat cât de greșit am fost.
A bătut cu ciocănelul.
— Custodia rămâne tatălui.
Radu a simțit că i se înmoaie picioarele.
În sală, Sofia și Irina stăteau în ultima bancă.
Judecătorul s-a uitat la ele. Apoi la Radu.
— Uneori, legea vede ce