pas înapoi.
„Acasă nu e un loc unde vii când ți-e greu. Acasă e unde rămâi când e greu.”
Cuvintele au căzut grele.
Tata și-a lăsat privirea în pământ.
Nimeni nu l-a huiduit.
Nimeni nu l-a alungat.
Umilința lui nu venea din strigăte.
Venea din adevăr.
Eu m-am apropiat de el.
„Poți să pleci acum”, i-am spus calm. „Dar dacă vrei să fii prezent în viața noastră, începi de la zero. Ca un om care câștigă încrederea, nu ca un tată care o cere.”
Mama a coborât de pe scenă.