liniște blândă.
În săptămânile următoare, am încetat să mai deschid aplicațiile și să derulez profiluri. Apartamentul gol nu mai suna ca o sentință. Mă obișnuisem cu liniștea — acum era ceva onest în ea.
Într-o seară, stăteam la fereastră, ascultând cum ploaia bătea în pervaz. Telefonul a vibrat.
Număr necunoscut.
— Salut. Sunt Cristina. Putem să bem o cafea fără motive? Fără profiluri, fără sensuri.
Am zâmbit.
Uneori, cercurile chiar se închid. Și poate că nu se închid pentru dragoste, nu pentru statutul de „într-o relație”, ci doar ca să ai în