te simți același tânăr de treizeci de ani.
Ne-am văzut din nou.
Apoi a treia oară.
Și chiar ea a spus, pe neașteptate, ceea ce mă temeam să aud:
— Ești un om bun. Dar nu mai vreau să încerc să fiu cu cineva. Mă simt împăcată când sunt singură.
A zâmbit — nu rece, ci sincer, ca un om care, în sfârșit, a înțeles cine este.
Am privit-o cum se îndepărta pe strada unde luminile se reflectau în asfaltul ud. Și, pentru prima dată, nu am simțit nicio amărăciune.
Doar o